Smooth Operator

Scurta alocutiune la moment aniversar:

Cum ziua mea cade in a doua jumatate a lui noiembrie, pentru mine este oarecum si un moment cand fac bilantul intregului an. 2011 a fost un rollercoaster ride, in care m-am dus cand sus, cand jos. Preponderent jos, din punct de vedere al bucuriei de a trai, chiar daca din alte puncte de vedere am fost ok. Pana cand am ales sa infrang gravitatia si sa o iau in sus. Moment cand cerul s-a inseninat si lucrurile au inceput sa se aranjeze foarte frumos, aparent de la sine.

Dar eu stiu ca nu s-au intamplat de la sine, ci numai dupa ce eu am facut cele necesare, de la actiuni concrete din viata reala pana la modul in care am ales sa gandesc si sa simt (sau invers). Nu am sa intru in detalii, deoarece nu vreau sa para ca ma laud. 🙂

Ideea e ca stau linistita la caldurica, traduc o carte de business atat de simpatica incat deseori pufnesc in ras si o sperii pe Missy, pregatesc un workshop (detalii la momentul potrivit, dar sa stiti ca intre timp mi-am luat si diploma de formator) si alte proiecte. Sunt bine si sunt recunoscatoare pentru asta, ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Iar daca vreti sa-mi faceti un cadou si o incurajare de ziua mea [asta e, santaj emotional in toata regula :D], va invit sa-mi vizitati noul blog de branding personal care are drept motto „Cum sa gandesti ca sa te deosebesti”. Blogul se numeste Branding Instigator – desigur, asta vine de la „punking instigator” din piesa Firestarter care m-a obsedat (aparent) fara motiv luni in sir, pana cand mi-a trecut prin cap sa-mi botez blogul astfel (in prezent, obsesia a incetat, slava Domnului). Daca va place, puteti sa-i dati si un Like pe pagina de pe Facebook sau sa va abonati la postari. Dar numai daca va place. Si daca tineti la mine. [sfarsit de moment publicitar si santaj emotional]

In incheiere, de ce Smooth Operator? Pai nu stiu, sintagma asta mi-a venit in minte nu neaparat legata de celebrul cantec, ci mai mult in momentul cand am constientizat ca, atunci cand nu m-am mai luptat cu mine si cu situatiile si cu oamenii si am lasat garda jos si m-am relaxat (prea multe „si”-uri, dar cui ii mai pasa de stilul literar), ceea ce-mi doream a inceput sa apara, incet-incet, in viata mea. Nimic nu se poate face cu forta sau daca nu este momentul potrivit, cel putin nu ceva durabil si placut. Si asta nu este fatalism, ci doar adaptare si aliniere la… energia Universului (pana la urma, nu mi-a trimis degeaba toate caietele alea!). 😉