Psihoza de balerina

27 Februarie 2011

Nu obisnuiesc sa citesc cronici inainte de a merge la un film, ca sa nu fiu influentata. De aceea, cand am auzit de Black Swan am crezut ca e un film obisnuit despre stradaniile unei balerine de a atinge perfectiunea, cu o interpretare exceptionala din partea lui Natalie Portman – doar de-asta a fost nominalizat la Oscar, nu? De unde sa stiu eu ca e un thriller erotic cu accente horror? Sau un thriller horror cu accente erotice? Sau… in fine, e un film atat de iesit din tipare, incat e aproape imposibil de povestit.

Nina (Natalie Portman) este o balerina care locuieste cu mama ei (Barbara Hershey), o hoasca dementa pe langa care Cruella DeVil pare Alba-ca-Zapada. Aceasta o tine practic captiva intr-o camera cu jucarii si o trateaza ca pe o fetita de 10 ani, nedandu-i voie sa-si traiasca viata. Fire sensibila si timida, si-asa terorizata de mama, Nina este coplesita cand primeste rolul principal in „Lacul lebedelor”, visul vietii ei. Brusc trebuie sa se confrunte cu ura si invidia colegelor, cu concurenta bolnavicioasa a noii balerine Lily (Mila Kunis) si cu un regizor manipulator (Vincent Cassel) care incearca sa o convinga ca este minunata in rolul de Lebada alba, dar ca mai are de lucrat pentru cealalta parte a rolului, de Lebada neagra, simbolul senzualitatii si vicleniei. Cu regizorul incercand sa o seduca, Lily suflandu-i in ceafa si mama nebuna acasa, obsedata sa nu piarda rolul si sa danseze perfect, Nina o ia razna. Tare. Rau de tot. Atat de rau incat trebuie sa va duceti sa vedeti filmul.

Eu cand am venit acasa a trebuit sa mananc doua sendvisuri si sa beau jumatate de litru de apa ca sa-mi revin dupa Black Swan. Au fost momente cand aveam o mana inghetata si una transpirata, ma treceau fiorii si mi se facea pielea de gaina, iar la unele scene a trebuit sa-mi acopar ochii pentru ca nu am fost in stare sa privesc. Nu m-am mai speriat asa tare din 2001 cand era sa fac infarct la filmul The Others (stiti voi, ala cu Nicole Kidman si fantomele). La scenele unde nu am fost ingrozita, am fost dezgustata sau mi-a cazut falca. Ce mai, a trebuit sa o tin pe Missy strans la piept un sfert de ora ca sa ma calmez si sper sincer sa nu visez urat la noapte.

Cu toate astea, desi nu am vazut celelalte productii nominalizate la Oscar, ii tin pumnii acestui film, regizorului Darren Aronofsky si mai ales lui Natalie Portman, care a facut un rol senzational, incepand cu felul in care danseaza si arata ca o adevarata balerina si terminand cu teroarea si nebunia pura a personajului. Prin Black Swan intelegi ce inseamna munca si obsesia artistului exceptional, dualitatea de care are nevoie ca sa atinga perfectiunea si care uneori il doboara, dar poate fi si un exercitiu util de pus diagnostice pentru spectatorii psihiatri. Toti actorii isi fac treaba cu brio, iar stilul de filmare te arunca pur si simplu in valtoarea povestii, provocandu-ti uneori ameteli. Ah, si atentie va rog cui ii imprumutati pila de unghii… 😐

Anunțuri