Ne place limbile straine

24 Ianuarie 2011

Ca absolventa de facultate de limbi straine, dupa ce am luat 4 ani de zile notite la cursuri in limbile lui Voltaire si Shakespeare, dupa ce am citit zeci de carti in original si avand majoritatea prietenelor la aceeasi facultate, am ramas cu „ticul” de a-mi presara vorbirea si scrierea cu sintagme sau cuvinte „straineze”, de obicei in engleza, care mi se par mie ca exprima mai bine sau mai savuros ceea ce doresc sa spun. Dandu-mi totusi seama ca nu toata lumea intelege sau apreciaza acest lucru – ba dimpotriva! -, incerc constant sa ma controlez si sa imi etalez cat mai putin cunostintele, iar atunci cand o fac, o fac in contexte in care sunt sigura ca nu irit pe nimeni.

Spre surpriza mea, insa, din ce in ce mai multi oameni nu (mai) considera snobism sa-si condimenteze comunicarea cu ajutorul limbilor straine, ba chiar au dus acest lucru pe cai nebatute inca de absolventii de facultati de profil. O sa dau mai jos cateva exemple, eliminand din start adolescentii si corporatistii, deoarece ei sunt an easy target, ca sa zic asa. 😀

Prima mostra de snobism de care vreau sa va povestesc am intalnit-o la nevestele asa-numitilor expati. Am ramas uimita vara trecuta cand, dupa ce am anuntat la o anumita scoala din Bucuresti cu predare intr-o anumita limba ca avem rechizite speciale, ne-am pomenit cu emailuri de la niste doamne cu prenume precum Marioara care ne cereau detalii despre produse in limba respectiva, desi era foarte clar ca noi suntem o companie romaneasca cu angajati romani. Dupa ce le-am raspuns cat am putut de politicos in romana, si-au adus brusc aminte ca pot vorbi si limba natala, nu doar pe cea a sotilor. Voila de vezi!

In aceste conditii, probabil nici n-ar mai trebui sa ma mire cand imi vad colegii obligati sa corespondeze in engleza pe teme de licitatii, oferte etc. cu angajati romani ai unor corporatii, uneori chiar si fara sa fie pus la Cc vreun sef strain care trebuie sa fie informat. Emailurile sunt de cele mai multe pline de greseli sau cu niste exprimari care te lasa masca – dar nu-i nimic, vorbim in engleza, wtf.

De asemenea, de cand e moda asta cu LinkedIn (un mare fas dupa parerea mea), nici acolo nu ne mai place sa vorbim in romana. Responsabilii de hasher posteaza anunturi de angajare intr-o engleza de multe ori aproximativa, cu exprimari gen „the company is present for 10 years” (tanti, tanti, Present Perfect e acasa sau a iesit la joaca?), iar amaratii in cautare de job le fac jocul si se chinuie sa le raspunda tot asa, intretinand o corespondenta de multe ori ridicola.

Dar cel mai ingrijorator lucru pe care l-am observat este o noua moda, aceea de a scrie anumite cuvinte cu prima litera mare, dupa modelul englezesc. Astfel, din ce in ce mai des vad scris Miercuri sau Decembrie, in loc de miercuri si decembrie, sau titluri cu toate cuvintele scrise cu initiala mare (cum ar veni, de exemplu, Ne Place Limbile Straine), desi limba romana nu prevede asa ceva. Mai rau, am vazut chiar substantive sau adjective scrise in mijlocul propozitiilor cu initiala mare, cu scopul de a le evidentia, desi pentru asta exista suficiente alternative (subliniere, scriere ingrosata sau cu aldine etc.).

In consecinta, vad ca s-a urcat scroafa-n copac. Geme internetul si lumea afacerilor de „professionals” care au impresia ca sunt multilateral dezvoltati si mai aduc si inovatii lingvistice cand nu stapanesc nici regulile gramaticale de baza. Asta in timp ce oamenii cu adevarat meseriasi (profesori, traducatori) se straduiesc cu modestie sa nu-i umileasca pe la interviuri. Poate ar trebui sa le dam mai des peste nas, totusi.

Anunțuri