Nu fi copac!

12 Octombrie 2011

Incepand cu 1 noiembrie sunt libera de contract. Mi-am dat, si anume, demisia. Nu azi, ci cu vreo doua saptamani in urma, insa acum mi s-a parut un moment bun sa scriu despre asta. Nu ca sa arunc cu apa cu clabuci in cineva, ci mai degraba ca sa-mi pun gandurile in ordine.

Vedeti voi, la 1 octombrie 2004 eram ca micul Mort cel sfios si pufos, nu trebuia sa stiu nimic ca sa-mi placa totul:

La 1 octombrie 2011 ajunsesem asa:

E clar ca, intre cele 2 momente-cheie, undeva s-a rupt filmul. Mi-ar fi foarte usor sa fac o lista cu motive de rupt filmul sau macar de agatat pelicula, dar atunci m-as abate chiar de la principiul care m-a impins sa plec: am decis sa-mi asum responsabilitatea ca [si] eu am creat si am acceptat aceasta situatie. 

EU m-am multumit sa fiu fericita doar sambata. EU ii spuneam mamei la telefon, in gluma (sau nu), cand ma intreba cum merge la serviciu, „Ma prefac ca nu sunt acolo”. Pe cine pot sa dau vina pentru alegerea mea?

Intr-un episod din The Mentalist, Jane ii spune lui Lisbon:

– Stiai ca, dupa 7 ani, celulele corpului se schimba in totalitate si, practic, esti un om nou?

– Dap, zice Lisbon sarcastic, un om mai trist, dar mai intelept.

Deci da. Sunt un om nou, mai trist, dar mai intelept, care avea nevoie de o schimbare ca sa nu se usuce si sa-i cada frunzele. Si care nu-si mai dorea sa-si consume energia cu activitati neproductive, cum ar fi: sa se chinuie sa nu adoarma in sedinte, sa se abtina sa nu arunce monitorul pe geam sau sa evite sa se intalneasca pe culoar cu anumite persoane. Eram ca in reclama aia la masini de spalat care arata oameni mergand pe strada cu cosul plin de rufe murdare pe cap. Fir-ar a naibii de treaba, nu mai vedeam cerul albastru din cauza sosetelor murdare care atarnau din cos direct peste ochii mei! Nici nu mai conteaza ale cui erau sosetele…

Gata, n-o mai lungesc. Ati prins ideea. Sunt libera, sunt la oferta speciala pentru colaborari. 😀

Si ca sa explic de ce am pus titlul Nu fi copac!: acum cateva luni am vazut pe Facebook aceasta poza, deja arhicunoscuta, cred.

Insa eu am vazut-o atunci pentru prima oara si de-atunci n-am mai avut liniste. Am inteles ca, daca ramai intr-un loc care nu-ti place, nu ai dreptul sa te plangi. Il schimbi sau te impaci cu situatia. Eu n-am mai putut sa ma impac.

Mai Gilda, radacinile sunt foarte utile, dar la un moment dat incep sa te doara aripile nefolosite…

Anunțuri