Recent, intr-unul din newsletterele de dezvoltare personala la care sunt abonata am citit o afirmatie care m-a pus pe ganduri: “Calitatea vietii tale depinde de numarul de conversatii inconfortabile pe care esti dispus sa le porti.” Mi-a placut atat de mult incat mi-am pus-o ca status pe Facebook si imediat am primit reactii de tipul “Ce este aceea o conversatie inconfortabila si cum iti poate ea imbunatati viata?”

Incercand o explicatie, mi-au venit in minte doua situatii – cred eu – des intalnite, cand evitam sa purtam conversatii inconfortabile si, ca urmare, ne franam evolutia sau pur si simplu ramanem blocati in contexte care nu ne avantajeaza.

Un prim exemplu s-ar putea referi la o femeie aflata intr-o relatie cu un barbat care nu este la fel de implicat ca si ea. Desi vede si simte ca acesta o trateaza superficial, ea prefera sa amane la nesfarsit o discutie sincera si asteapta ca lucrurile sa se imbunatateasca de la sine, sperand ca barbatul isi va da singur seama ce bine se potrivesc si isi va lua un angajament serios. Intre timp, ea nu isi exteriorizeaza ingrijorarea si asteptarile, pretinzand ca situatia este OK.

Mai mult, isi rationalizeaza comportamentul de evitare spunandu-si ca “nu vrea sa para disperata” sau ca “il va speria daca il intreaba direct care este stadiul relatiei”.

Lasand la o parte faptul ca, prin respectarea unor reguli simple de comunicare, nu ar fi nevoie sa para disperata si nici sa sperie persoana cu care vorbeste, teama care sta de fapt la baza acestei evitari este ca: 1. va afla un adevar neplacut (ca barbatul nu isi doreste o relatie stabila) si 2. va trebui sa actioneze in consecinta (sa decida daca poate accepta o astfel de relatie, sa infrunte din nou realitatea de a fi single, sa reinceapa procesul de cautare a unui nou partener).

Un alt exemplu clasic este cel al angajatului nemultumit de jobul sau, de conditiile de munca, de salariu etc. care nu isi expune niciodata aceste nemultumiri (cel putin nu oficial). Ca si femeia de mai sus, el se auto-convinge ca “sefilor nu le pasa” sau “oricum numai cei cu pile sunt avansati”, continuand sa vina zilnic la un serviciu unde este nefericit si unde nici nu ofera performanta.

Desigur, daca ar purta o discutie onesta pe aceasta tema, ar putea afla una din variantele:

  1. trebuie sa produca rezultate mai bune sau sa mearga la studii de specializare ca sa fie luat in calcul pentru o promovare;
  2. va primi o marire de salariu sau o avansare, dar la pachet cu mai multe responsabilitati si mai multa munca;
  3. nu i se pot indeplini doleantele si va trebui sa isi caute un alt loc de munca daca prezentul nu il multumeste.

In toate cele trei variante, angajatul ar trebui sa iasa din zona “calduta” si sa actioneze concret pentru schimbarea sau ameliorarea situatiei. Daca insa nu este pregatit sau nu doreste sa faca niciun efort, el va evita pe termen nelimitat discutia clarificatoare si va perpetua bucla nemultumire-lipsa de performanta-nemultumire.

In concluzie, daca as incerca o definitie empirica, as spune ca o conversatie inconfortabila este o discutie dificila dar necesara pentru clarificarea / deblocarea unei situatii pe care trebuie sa o porti cu o persoana cu care te afli intr-o relatie importanta (personala sau profesionala) si pe care insa o amani ca sa nu iesi din zona ta de confort.

De ce o amani? Printre altele, pentru ca exista numeroase beneficii secundare asociate cu comportamentele neconstructive: comoditatea (“de fapt jobul e OK pentru ca nu trebuie sa ma stresez prea mult”),un sentiment de falsa siguranta (“macar am un loc de munca si nu am chef acum sa-mi caut altul”), renuntarea la un castig pe termen lung in favoarea castigului imediat (“mai bine intr-o relatie nesatisfacatoare decat singura”) etc.

Datorita acestor beneficii secundare pe care le constientizam mai mult sau mai putin, suntem rezistenti la schimbare si ni se pare dificil sa facem pasii necesari pentru a imbunatati situatia de care suntem nemultumiti. Si in pofida tuturor indemnurilor si articolelor motivationale, realitatea ne dovedeste ca majoritatea dintre noi asteptam pana cand situatia respectiva devine intolerabila, abia atunci fiind dispusi sa actionam.

Insa riscul de a amana pana in ultima clipa o conversatie inconfortabila este acela de a nu mai putea comunica in mod calm si increzator in momentul cand aceasta are in sfarsit loc, ci de a ne lasa prada supararii sau frustrarii, afectand atat modul cum decurge discutia cat si rezultatul sau.

Asa ca, daca te-ai regasit intr-unul din cele doua exemple de mai sus sau in situatii asemanatoare, intreaba-te ce beneficii secundare te impiedica sa actionezi catre schimbare si mai ales ce vei avea de pierdut daca nu porti la timp acea conversatie inconfortabila…

Publicat initial pe 3 septembrie 2010
Reclame