Ne place limbile straine

24 Ianuarie 2011

Ca absolventa de facultate de limbi straine, dupa ce am luat 4 ani de zile notite la cursuri in limbile lui Voltaire si Shakespeare, dupa ce am citit zeci de carti in original si avand majoritatea prietenelor la aceeasi facultate, am ramas cu „ticul” de a-mi presara vorbirea si scrierea cu sintagme sau cuvinte „straineze”, de obicei in engleza, care mi se par mie ca exprima mai bine sau mai savuros ceea ce doresc sa spun. Dandu-mi totusi seama ca nu toata lumea intelege sau apreciaza acest lucru – ba dimpotriva! -, incerc constant sa ma controlez si sa imi etalez cat mai putin cunostintele, iar atunci cand o fac, o fac in contexte in care sunt sigura ca nu irit pe nimeni.

Spre surpriza mea, insa, din ce in ce mai multi oameni nu (mai) considera snobism sa-si condimenteze comunicarea cu ajutorul limbilor straine, ba chiar au dus acest lucru pe cai nebatute inca de absolventii de facultati de profil. O sa dau mai jos cateva exemple, eliminand din start adolescentii si corporatistii, deoarece ei sunt an easy target, ca sa zic asa. 😀

Prima mostra de snobism de care vreau sa va povestesc am intalnit-o la nevestele asa-numitilor expati. Am ramas uimita vara trecuta cand, dupa ce am anuntat la o anumita scoala din Bucuresti cu predare intr-o anumita limba ca avem rechizite speciale, ne-am pomenit cu emailuri de la niste doamne cu prenume precum Marioara care ne cereau detalii despre produse in limba respectiva, desi era foarte clar ca noi suntem o companie romaneasca cu angajati romani. Dupa ce le-am raspuns cat am putut de politicos in romana, si-au adus brusc aminte ca pot vorbi si limba natala, nu doar pe cea a sotilor. Voila de vezi!

In aceste conditii, probabil nici n-ar mai trebui sa ma mire cand imi vad colegii obligati sa corespondeze in engleza pe teme de licitatii, oferte etc. cu angajati romani ai unor corporatii, uneori chiar si fara sa fie pus la Cc vreun sef strain care trebuie sa fie informat. Emailurile sunt de cele mai multe pline de greseli sau cu niste exprimari care te lasa masca – dar nu-i nimic, vorbim in engleza, wtf.

De asemenea, de cand e moda asta cu LinkedIn (un mare fas dupa parerea mea), nici acolo nu ne mai place sa vorbim in romana. Responsabilii de hasher posteaza anunturi de angajare intr-o engleza de multe ori aproximativa, cu exprimari gen „the company is present for 10 years” (tanti, tanti, Present Perfect e acasa sau a iesit la joaca?), iar amaratii in cautare de job le fac jocul si se chinuie sa le raspunda tot asa, intretinand o corespondenta de multe ori ridicola.

Dar cel mai ingrijorator lucru pe care l-am observat este o noua moda, aceea de a scrie anumite cuvinte cu prima litera mare, dupa modelul englezesc. Astfel, din ce in ce mai des vad scris Miercuri sau Decembrie, in loc de miercuri si decembrie, sau titluri cu toate cuvintele scrise cu initiala mare (cum ar veni, de exemplu, Ne Place Limbile Straine), desi limba romana nu prevede asa ceva. Mai rau, am vazut chiar substantive sau adjective scrise in mijlocul propozitiilor cu initiala mare, cu scopul de a le evidentia, desi pentru asta exista suficiente alternative (subliniere, scriere ingrosata sau cu aldine etc.).

In consecinta, vad ca s-a urcat scroafa-n copac. Geme internetul si lumea afacerilor de „professionals” care au impresia ca sunt multilateral dezvoltati si mai aduc si inovatii lingvistice cand nu stapanesc nici regulile gramaticale de baza. Asta in timp ce oamenii cu adevarat meseriasi (profesori, traducatori) se straduiesc cu modestie sa nu-i umileasca pe la interviuri. Poate ar trebui sa le dam mai des peste nas, totusi.

Anunțuri

Pentru ca Gilda e cazuta-n cap, Iulia a ramas cu buza umflata. La propriu.

Chiar ma miram sa inceapa un nou an fara ca Gilda sa nu faca vreo tampenie. Dar iata ca aseara Iulia se simtea cam stresata deoarece primise niste vesti ingrijoratoare si trebuia sa faca a doua zi o mica excursie nedorita. Ca sa-si urmeze propriile invataturi, Iulia a decis sa nu se lase stapanita de stress si sa faca nitica miscare ca sa alunge in mod sanatos gandurile negre. In acest scop, a inceput sa exerseze cu roata pentru exercitii abdominale (de fapt doua roti unite printr-un maner comun, pe care le apuci cu mainile si cu care faci miscari inainte si inapoi pe podea, sprijinindu-te in varful degetelor de la picioare, si iti intaresti astfel muschii abdominali si nu numai).

Aici a intervenit insa hazardul, nefericit combinat cu legendara neindemanare a Gildei care a preluat controlul: telefonul a sunat, Gilda s-a speriat, s-a dezechilibrat, roata a alunecat si… Iulia a cazut in cap. Mai precis nu in cap, ci a sters in cadere tot covorul cu juma’ de fata. Pana s-a adunat de pe jos si a ajuns la baie, Gilda arata ca Rihanna dupa ce a batut-o Chris Brown: modelul covorului se imprimase sub forma de julituri rosii pe pomete, sub nas si langa barbie, iar buza de jos se umflase instantaneu ca la o operatie nereusita cu botox.

Iulia a incercat sa planteze lotusi, si-a sters ranile cu spirt (inclusiv cele de pe maini, ca am uitat sa zic de alea), si-a pus toate cuburile de gheata din frigider pe ochi si pe bot(ox) si s-a congratulat ca macar nu si-a fracturat degetele, nu si-a rupt niciun dinte sau nasul si in general a scapat intreaga, cu minore neplaceri estetice.

Astazi Iulia s-a trezit ceva mai putin tumefiata, dar a trebuit sa mearga dus-intors pana in alta localitate, bine camuflata cu fond de ten, ochelari, sapca si manusi si simtindu-se efectiv stupida, ca alt cuvant nu-i mai vine in minte din cauza zdruncinaturii.

Luni dimineata Iulia va participa la sedinta saptamanala de management si va trebui sa se umileasca din nou, povestind in fata celor mai importanti oameni din firma cum a cazut in cap. Si toate astea pentru ca Gilda are doua maini stangi si categoric nu-i place sportul. Iulia ar vrea acum sa se duca la inot ca sa evite alte intalniri de gradul 4 intre fata si covor, dar daca Gilda o ineaca?!

Publicat initial pe 9 ianuarie 2010

 

Domnisoara Degete-de-Unt

22 Octombrie 2010

In engleza, despre oamenii neindemanatici se spune ca sunt butterfingers sau au doua maini stangi. Mi-au venit in minte aceste expresii in seara asta cand am scos uscatorul de par din priza si mi-a scapat stecherul in cana cu ceai. Tipic eu. De asta evit sa-mi usuc parul in baie – nu se stie niciodata cum scap foehn-ul in cada si-mi fac parul cret permanent. Din acelasi motiv nu vorbesc la telefon cand sunt la toaleta.

Inca de mica obisnuiam sa stau la masa si sa-mi cada furculita din mana in timp ce mancam. In acele momente, tata – Dumnezeu sa-l ierte! – dadea ochii peste cap si exclama: “Adormirea!”. De atunci, nu am constatat nicio imbunatatire: scap intotdeauna dopul de la tubul cu pasta de dinti sau cutiuta cu lentilele de contact, imi bag periuta de la rimel in ochi, vars lichidele din pahar pe mine si am nenumarati cercei desperecheati pentru ca pe fratiorii lor i-am scapat din mana cand mi i-am scos din urechi.

Alte fapte demne de mila includ: la metrou scot cheia de la apartament, iar in fata usii de acasa scot cartela de metrou, uit de ce m-am dus intr-o camera sau de ce am deschis Google… Una din cele mai mari enigme ale mele dateaza din facultate cand eram in camera de camin impreuna cu o colega si prietena: am muscat dintr-un corn, l-am pus langa mine, apoi cornul a disparut. Nici pana in ziua de azi nu stiu unde a disparut cornul, iar prietena mea jura si-acum ca nu m-a vazut mancandu-l.

Alta faza dateaza din martie anul asta, cand ma pregateam sa merg la ASE sa-mi sustin lucrarea de masterat: mi-am copiat prezentarea .ppt pe 2 (doua) CD-uri, iar cand am vrut sa ies din casa am constatat ca nu stiu unde le-am pus. Nici pe-astea nu le-am gasit pana in prezent (atunci mi-am facut altele). Bine, probabil partea cu obiectele care dispar isi are originile tot de cand eram mica iar mama punea sosetele mele si ale lui tata in masina de spalat, de unde invariabil ieseau desperecheate. De fiecare data lipsea cel putin una. Si nici macar n-aveam pisica ca sa o suspectam ca le-a mancat ea.

O prietena de-a mea care se ocupa cuspiritual stuff (yoga, astrologie) imi zicea ca scap lucrurile din mana din cauza ca sunt stresata. Poate pentru ca simt ca si la figurat imi scapa diverse chestii printre degete?

Publicat initial pe 4 mai 2009