Nu fi copac!

12 Octombrie 2011

Incepand cu 1 noiembrie sunt libera de contract. Mi-am dat, si anume, demisia. Nu azi, ci cu vreo doua saptamani in urma, insa acum mi s-a parut un moment bun sa scriu despre asta. Nu ca sa arunc cu apa cu clabuci in cineva, ci mai degraba ca sa-mi pun gandurile in ordine.

Vedeti voi, la 1 octombrie 2004 eram ca micul Mort cel sfios si pufos, nu trebuia sa stiu nimic ca sa-mi placa totul:

La 1 octombrie 2011 ajunsesem asa:

E clar ca, intre cele 2 momente-cheie, undeva s-a rupt filmul. Mi-ar fi foarte usor sa fac o lista cu motive de rupt filmul sau macar de agatat pelicula, dar atunci m-as abate chiar de la principiul care m-a impins sa plec: am decis sa-mi asum responsabilitatea ca [si] eu am creat si am acceptat aceasta situatie. 

EU m-am multumit sa fiu fericita doar sambata. EU ii spuneam mamei la telefon, in gluma (sau nu), cand ma intreba cum merge la serviciu, „Ma prefac ca nu sunt acolo”. Pe cine pot sa dau vina pentru alegerea mea?

Intr-un episod din The Mentalist, Jane ii spune lui Lisbon:

– Stiai ca, dupa 7 ani, celulele corpului se schimba in totalitate si, practic, esti un om nou?

– Dap, zice Lisbon sarcastic, un om mai trist, dar mai intelept.

Deci da. Sunt un om nou, mai trist, dar mai intelept, care avea nevoie de o schimbare ca sa nu se usuce si sa-i cada frunzele. Si care nu-si mai dorea sa-si consume energia cu activitati neproductive, cum ar fi: sa se chinuie sa nu adoarma in sedinte, sa se abtina sa nu arunce monitorul pe geam sau sa evite sa se intalneasca pe culoar cu anumite persoane. Eram ca in reclama aia la masini de spalat care arata oameni mergand pe strada cu cosul plin de rufe murdare pe cap. Fir-ar a naibii de treaba, nu mai vedeam cerul albastru din cauza sosetelor murdare care atarnau din cos direct peste ochii mei! Nici nu mai conteaza ale cui erau sosetele…

Gata, n-o mai lungesc. Ati prins ideea. Sunt libera, sunt la oferta speciala pentru colaborari. 😀

Si ca sa explic de ce am pus titlul Nu fi copac!: acum cateva luni am vazut pe Facebook aceasta poza, deja arhicunoscuta, cred.

Insa eu am vazut-o atunci pentru prima oara si de-atunci n-am mai avut liniste. Am inteles ca, daca ramai intr-un loc care nu-ti place, nu ai dreptul sa te plangi. Il schimbi sau te impaci cu situatia. Eu n-am mai putut sa ma impac.

Mai Gilda, radacinile sunt foarte utile, dar la un moment dat incep sa te doara aripile nefolosite…

Anunțuri

21 răspunsuri to “Nu fi copac!”

  1. Lady Io said

    Uau! Nu pot sa zic decat: uau!
    Iti doresc un loc in care aripile sa-si gaseasca intrebuintarea 🙂

    • Gilda said

      Uau de bine sau uau de soc si groaza? :)) Iti multumesc pentru urare. Daca n-o sa gasesc locul ala, o sa-l inventez. Te pup!

      • Lady Io said

        Nu e de groaza, pentru ca din cate te cunosc, stiu ca nu ai luat o decizie pripita.
        Si tot pentru ce te cunosc un pic, stiu ca in curand vei avea si alte vesti 🙂 Bune, evident.

    • Gilda said

      Da, evident ca am complotat ceva dinainte, dar o sa mai dureze putin pana se materializeaza. Deocamdata nici nu ma agit prea tare, o sa-mi iau o bine-meritata vacanta sabatica. 🙂 Sabatica, nu salbatica. 😉

  2. TheNutz said

    Multa bafta. Ai un plan?

  3. Mirona said

    Eu iti spun felicitari! 🙂 Pentru tonul optimist si…viu 😀 care razbate din randurile tale. In experienta mea, este o lupta dura si constienta sa nu ajungi ca Mort v.2 – give me banana! :))) Zi de zi trebuie sa te aperi de o mie de priviri incruntate, zece mii de fete impasibile si mutre indiferente, alte zece mii de plangeri, nervi, pesimisme etc 🙂 Eu, una, de-abia astept sa vad ce-ti coace spiritul cel liber 😀

  4. Mihaela said

    Felicitari! Nu stiu cum ai rezistat 7 ani. Eu, dupa doar 3 luni, mi-am dat demisia. Simteam ca ma sufoc (ma „ajutau” si colegele, ce-i drept). Viitorii angajatori vor fi norocosi sa te aiba!

    • Gilda said

      Merci. 🙂 Nu toti cei 7 ani au fost grei. In ultimii 2-3 s-a mai schimbat lumea, m-am schimbat si eu… si recunosc ca am luptat mult cu mine ca sa-mi inving teama de a face pasul acesta, mai ales ca mai toti din jurul meu imi dadeau de inteles ca sunt zuzu sa renunt la un job sigur si caldut. Dar exact siguranta asta, rutina, ajunsese sa ma transforme intr-o leguma si practic nu mai aveam nimic de oferit, nici mie, nici companiei.

  5. Maria said

    De curand am facut si eu o schimbare de genul acesta! Dupa aproape 11 ani intr-o companie care devenise parte din mine si de care inca nu ma simt rupta definitiv. Nu mi-a fost usor…..chestia cu spiritul liber atunci cand ai si copii nu prea tine.
    Mult noroc iti doresc pentru ca am acceptat intr-un final ca de cele mai multe ori degeaba esti un superprofesionist ori ai capacitati reale si evidente daca nu ai dramul de noroc necesar(…sau carul de „relatii”).

    • Gilda said

      Ai dreptate, Maria, e mai greu sa faci schimbari bruste si riscante cand ai familie si responsabilitati. Eu am luat aceasta decizie tocmai pentru ca m-am gandit ca daca nu o fac acum, cat sunt libera si nu depinde nimeni de mine, atunci n-o s-o mai fac niciodata. Sa nu crezi ca nu mi-e teama si ca nu constientizez ca e posibil s-o dau rau in bara asa cum e perfect posibil si sa-mi realizez toate visurile, dar trebuia, TREBUIA sa incerc si altceva. Iti doresc toate cele bune si tie!

  6. Madys said

    Asta inseamna si o revenire a ta pe blog ? 🙂 Imi placeau articolele tale , ar fi pacat sa nu mai scrii.

  7. PeterG said

    Tinand cont de toate cele afirmate mai sus nu-ti pot adresa decat un sincer „Sa fie intr-un ceas bun!”. Poate parea nepotrivita urarea dar intr-un asemenea moment mi se pare ca se potriveste.
    De asemenea, bine ai revenit pe blog. Astept articole noi si interesante asa cum ma obisnuisem sa citesc intr-o vreme.
    Si pentru ca bine zicea dl. Darwin: „It is not the strongest of the species that survives, nor the most intelligent that survives. It is the one that is the most adaptable to change.”

    • Gilda said

      Merci, Peter! E perfecta urarea cu ceasul bun, primesc cu bucurie orice urare facuta din suflet. 🙂 Cat despre citatul din Darwin… mi-a fost pana acum o teama enorma de schimbare, dar acum invat din mers sa inlocuiesc teama cu curiozitatea: ia sa vedem, ce se va intampla mai departe?

  8. Dana said

    Mult, mult succes în continuare în tot ce vei face, curajul tău e minunat și nici datul în bară nu e atât de rău cum vor unii să ne facă să credem. Este o experiență nouă pe care o vei aprecia cu siguranță. Și eu mă voi bucura să te citesc mai des.

    • Gilda said

      Multumesc, Dana. Ma bucur sa primesc atatea incurajari, mai ales ca multe dintre persoanele apropiate nu au fost foarte incantate de intentiile mele si chiar au incercat sa ma convinga sa ma razgandesc.

  9. Dana said

    Nu pot decat sa subscriu la decizia ta – oricare ar fi celelalte motive. Simt pe pielea mea cum e sa nu-mi gasesc locul, profesional vorbind. De aproape o jumatate de an ma simt de parca mi s-ar fi stins aureola de inger si mi-as fi pierdut harul. E pacat sa te invarti intre oameni care iti asigura cadrul perfect pentru anonimat. Trebuie sa te misti, pentru ca e mai bine sa-ti para rau pentru ca ai facut ceva, nu pentru ca NU ai facut.

    Succes si tine-ne la curent!

    • Gilda said

      Draga Dana, nici ca se putea rezuma mai bine ceea ce simteam decat prin cuvintele tale: „ma simt de parca mi s-ar fi stins aureola de inger si mi-as fi pierdut harul.” Multumesc de incurajare si iti urez, la randul meu, sa ai curajul de a lua deciziile care crezi ca iti fac bine!

  10. Felicitari pentru ca ti-ai dat demisia. 🙂 am facut-o si eu si este perfect. am vazut ca postul era din 2011, nu e mult mai bine acum?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: