Relaxarea este atragatoare

23 octombrie 2010

A fost odata o femeie pe care o parasise iubitul. Luni intregi ea a plans, a suferit, s-a infuriat, a analizat si ras-analizat de ce si cum s-a intamplat asta, fara sa ajunga la nicio concluzie. Tristetea si sentimentele contradictorii o copleseau, dar intr-o seara a hotarat ca a suferit de ajunssi a aruncat la gunoi fotografia inramata a fostului iubit, pe care o tinea pe noptiera.

Dimineata insa, cand s-a trezit, fotografia era la loc pe noptiera. Gandindu-se ca cineva din casa ii jucase o festa, a luat fotografia, a coborat scarile si a aruncat-o la ghena din spatele blocului. Dar a doua zi dimineata, ce sa vezi? Fotografia era tot pe noptiera. Livida de furie, s-a urcat in masina, a condus pana la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi. Dar vai! Dimineata iar s-a trezit la loc cu portretul inramat langa pat.

Gandindu-se deja ca a cazut prada unei conspiratii menite sa o aduca in pragul nebuniei, femeia a angajat un detectiv particular care sa pandeasca si sa vada cine ii tot aduce fotografia inapoi pe noptiera. Apoi a condus din nou la marginea orasului si a aruncat fotografia la groapa de gunoi.

Dimineara, oroare! Fotografia trona pe noptiera. :)

Femeia l-a sunat imediat pe detectiv si l-a intrebat cine este autorul acestei farse grosolane. La care, detectivul, cam incurcat, i-a raspuns: “Dumneavoastra, doamna, v-ati trezit in toiul noptii si v-ati dus sa recuperati fotografia din gunoi”.

Concluzia acestei povesti de semi-groaza? Ca sa poti scapa de ceva care te bantuie, nu trebuie sa scapi de acel ceva din exteriorul tau, ci de partea din tine care se agata de acel ceva.

Suna cam complicat, nu? De fapt, cum ajungi in stadiul in care nu mai poti merge mai departe din cauza unui esec? Un posibil raspuns se poate gasi in modul in care ti-ai setat obiectivul de la bun inceput si din incarcatura emotionala exagerata pe care i-ai dat-o (“obiectiv”, in acest caz, putand fi orice, de la o promovare pana la o relatie).

O mare greseala atunci cand iti doresti ceva este sa asociezi acestei dorinte sentimente si ganduri de disperare, ingrijorare, obsesie sau orice altceva se incadreaza in seria “viata mea se va sfarsi daca nu obtin X” sau “eu nu insemn nimic fara Y”.

Practic, cand iti doresti ceva cu disperare (o expresie uzuala, din pacate), nu faci decat sa iti manifesti teama – teama ca nu vei reusi, ca vei fi respins(a), ca nu vei face totul bine etc. – si exact asta vei atrage: nereusita, respingerea, esecul. Chiar si daca obtii temporar acel ceva, teama permanenta ca il vei pierde sa va transforma mai devreme sau mai tarziu in profetie autoimplinita.

Am descoperit unul din cele mai bune “antidoturi” la o astfel de atitudine citind o carte despre intelepciunea zen. Calea zen, scria acolo, inseamna sa faci fiecare lucru ca si cum viata ta ar depinde de asta, dar fara sa-ti pese de rezultat.

Dincolo de aparenta contradictie sta o idee interesanta: concentrarea totala pe momentul de fata te poate ajuta sa ai succes pentru ca faci lucrul respectiv cu maxima atentie, deci il faci bine. In acelasi timp, lipsa unui atasament fata de rezultat nu inseamna resemnare sau fatalism, ci este o atitudine care te ajuta sa mergi inainte cu seninatate daca gresesti si sa nu te culci pe-o ureche daca reusesti.

Dar, vei spune, daca te pasioneaza munca ta sau daca iubesti pe cineva cum poti sa nu te implici, sa nu pui suflet? Pasiunea presupune sa te atasezi de rezultatul muncii / relatiei si, eventual, sa suferi daca ceva nu merge bine, nu? La aceasta intrebare, poate cel mai bun raspuns este distinctia facuta de Deepak Chopra intre detasare si non-atasament.

Cuvantul non-atasament poate suna ca un sinonim pentru detasare, indiferenta, nepasare. In realitate, non-atasamentul este o stare de libertate, de ingaduinta, de acceptare.

Atasamentul, spune Deepak Chopra, este o forma de dependenta bazata pe ego. Te atasezi de ceva sau cineva deoarece ai nevoie sa ti se confirme dorintele si nevoile, deoarece cauti siguranta, cauti sa “te simti intreg” prin intermediul acelui ceva/cineva.

Paradoxal, cu cat esti mai ne-atasat, cu atat esti mai autentic, mai puternic, poti iubi mai adevarat si te poti elibera de teama de esec, deoarece nu ai nevoie de confirmari din exterior. Relaxarea si increderea ca relatia sau proiectul de la serviciu va merge se transforma si ele in profetii autoimplinite.

Ca sa inchei pe o nota mai putin… mistica, eu sunt convinsa ca iluminarea si ideile bune pot veni de oriunde, asa ca nu m-am mirat cand am auzit intr-un hit R’n’B (Miss Independent de Ne-Yo), un vers care ilustreaza foarte bine ideea de non-atasament: „There’s something about the kind of woman that want you but don’t need you” (greselile gramaticale ii apartin autorului). :)

Sa vrei dar sa nu ai nevoie la modul obsesiv, sa-ti doresti dar sa nu te lasi devorat de dorinta inseamna, in esenta, sa ai incredere in Univers, in Dumnezeu, in Buddha sau in orice inseamna Divinitatea pentru tine, ca va lucra in favoarea ta daca iti faci si tu partea ta de treaba.

Sa ai incredere ca totul este asa cum trebuie si ca nu poti opri cursul firesc al lucrurilor. Pe aici pe undeva, credinta adevarata se intalneste cu libertatea interioara. Plus ca devii foarte sexy!

Publicat initial pe 9 iunie 2010
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: